la graniţa cu lumina, iertarea

mi-a fost teamă să mai spun cuvinte
despre cum m-am întristat cu voi
dragi vorbiri gângave și nedrepte
care mi-aţi cerut să mă-ncovoi

m-ați smerit și m-ați adus de spate
până când cu fruntea la pământ
prin venin și prin absurditate
am aflat un nou așezământ

am pierdut prin trup atâtea trepte
spre mărturisire și spre cer
totuși din otrăvuri neînțelepte
m-am făcut luminii grănicer

și-am găsit în Duh o nouă casă
pântec nesfârşit şi extrovert
către voi, biruitori cu-adresă
mă întorc o clipă și vă iert

am pus început

aflasem că drumul spre Taină
începe
cu îmbrățișarea insultelor

aflasem că începe cu strivirea noastră
sub propriile umbre
şi apoi,
prin atât de mândra lumii victorie
asupra păcatelor
(mereu, mereu ale altora)

săgețile înmănuncheate pedepsitor
în piepturile noastre
ar putea deveni
lumină

poate că tocmai de aceea am îndrăznit
să-Ţi fac loc, Doamne,
în atelierul insomniilor mele

poate că tocmai de aceea
am reușit
să pornesc – din ce în ce mai blândă
şi mai puțin temătoare –

lepădarea de sine.

liniștea de deasupra celor lumești

când mă arăt uneori şi
în treacăt îţi spun
câte ceva
prin semne la care tu te încrunţi
în strădania de a le desluși
asta nu înseamnă, om al pământului,
că îți cer să fii ca mine

eu te iubesc
mi-a spus îngerul, eu oricum
te iubesc
fii pe pace

vor veni către tine mii de scrisori
nepăsarea îți va mai fi un timp
imposibilă
tu doar să te lași în voia lipsei
de răspunsuri
tu doar
să te păstrezi în tăcere
atât ai tu de făcut
mai spuse el
şi plecă.

Predicții de primăvară

Fi-va zbor în temnița de vise
Rândui-se-vor duminici în trecut
După legi ce încă nu sunt scrise
După ce-am trăit și ce-a durut

Fi-va dor în lacătele firii
Fi-va pace și văzduh și vânt
Printre rândurile neiubirii
Fi-va și iubirea în cuvânt

Între cel ce a iubit de foame
Și acel ce-a dăruit tăcut
Fi-va echilibru peste drame
Fi-va Duh în trupul meu de lut.

Psalm

îmbătrânind
îmi trece trupul către pământ
dimpreună cu picăturile Tale
de sânge, Doamne

trece dar sufletul în sus
prin lacrima nelămurită pe care
o plâng lângă cruce

şi precum desfrânata îndrăznesc,
Cuvinte, să-Ți șterg picioarele şi
să cer iertare

ca un abur prin fața
ochilor plini de îndoială ai lumii
ca o fantomă dinaintea
sulițelor
pregătite de război

trec în sus, Doamne
Te urmez în patimă și în moarte
ca să înviez
şi eu
lângă Tine

File1366
sursa foto:
https://www.facebook.com/LenoPhoto?fref=ts

un sfat dintr-o mână de pământ / advice from a handful of earth

nu confunda, vai,
unduirea ademenitoare și
sociabilă
a viermelui
cu dansul înalt al virtuților

nu mângâia, vai,
cu degete neliniștite de artist
clopoțeii hipnotici ai
șarpelui

ci mergi,
mergi mai departe
spre-a arde departe de umbră și
spre a alege senin
ca pe neghină
neclintita nepăsare a târâtoarelor
din lanul binecuvântării Lui

așa
exact aşa
mi-au vorbit
cu glasul fraged și sfărâmicios,
rădăcinile

în timp ce călcam desculţă
prin iarba otrăvită de voie şi
fără de voie
a lumii.

…………………………..

do not confuse, alas,
the alluring & sociable
movement
of the worm
with the sublime dance of the virtues

do not caress, oh,
with your restless fingers of an artist
the hypnotic chimes of
a serpent

but go, go on,
burn away from the shadows &
quietly remove,
as a chaff,
the powerful indifference
of the reptiles
from the field of His blessing

like this,
exactly like this
the roots has spoken to me
with fragile & breakable voice –

while I was walking barefoot
through the grass of the world –
willingly & unwillingly
poisoned.

ce frumoasă e dragostea care răstigneşte / how beautiful is the love that crucifies

înainte de a iubi nu credem,
nu regretăm,
nu rostim
nimic din preschimbările și din
cutremurele posibile

nu știm cât de frumoasă
este teama de a nu fi ars destul
pentru a-l încălzi
pe celălalt
dând viață amândurora

abia după ce totul se înoieşte
prin dragoste
ceea ce ne este propriu se schimbă și
aflăm
cu temătoare și sfântă simplitate
ce cald este sângele care
ne curge
pe lângă cuie

ce taină a învierii ne este
îndrăgostirea
cu lumina, cu plânsurile şi cu toate
tăcerile lemnului din care
îi este
construită
crucea

………………………………….

before we love we don’t believe,
we don’t regret,
we do not speak
anything about the possible metamorphosis
& earthquakes

we do not know how beautiful
is the fear of not burning enough
for warming
the loved one
thus giving life to both

only after all is renewed
by love
what is deeply ours changes and
we learn
with fearful and holy simplicity
how warm is the blood that
flows
besides the nails

what mystery of resurrection is
our falling in love
with its light, with its tears and with
all the silences of the wood from which
its cross
was built