Scara

Nu-mi știe nimeni drumul și totuși sunt câțiva
Care-mi urmează-n taină vâltorile tăcerii
Și nu știu dacă asta îi duce undeva
Sau dacă doar privesc spectacolul durerii

Și totuși, printre semne, mai văd și mai aud
Suspinele confuze precum și ironia
Ca-n parcul tuturora, statuia gri în nud
Care-și ascunde-n piatră, ocultă, armonia

Nu mă găsiți acasă, deși aicea sunt
Nu m-auziți prea bine deși eu vă vorbesc
O umbră vi se pare că-i părul meu cărunt
A contrazice-acestea nu pot, nu îndrăznesc

Dar cât de dat îmi este să urc minuțios
Pe-o scară ce rămâne mereu neterminată
Încât îmi cer iertare cuvântului frumos
De paginile-n care mă aflu vinovată.

The Bridge To Yourself

I’m happy. I managed to gather few poems translated into English along with some of the photos that my good friend and collaborator Leo Vastenburg arranged for me in few years of friendship already. So, I made a little book that I devote to him.

Building a bridge is a constant effort we must learn to do for finding the freedom to step into our hearts (the best place where God is waiting for us). I really feel a big joy when I am able to give to myself & to my beloved ones this chance of building bridges above the deep waters.

Very soon the book will be out of printing.

the bridge coverAna_Leo_Bran_Book_2015_2

legendă în alb și negru (contraste)

au fost odată cei ce-au amăgit
pierzând ce-ar fi înduplecat credința
au fost și ceilalți, care-au regăsit
statornic legământ cu nevoința

au fost odată bunii și-apoi răii
același basm dar alte mărturii
un ochi a curs potop în locul ploii
un ochi a râs scăldat în bucurii

și năvăliri fatale de-ntuneric
au tăinuit și au vândut plăceri
în beznă era chipul cel isteric
în beznă e fântâna de dureri

se află dar și o lumină-n sânge
liniştitor fitil de lumânări
ca un Hristos ce iartă și deplânge
orbirea noastră dincoace de zări