Abecedarul veșniciei (cântec)

Vine o zi, vine un har
Vine un zid ca un hoinar
Și-mi dă în dar, îmi dă în dar
Al veșniciei abecedar.

Scriem totul în cărți, să ne țină de act
Și ne naștem mereu liberați din concret
Lumea zice că nu, că-i atât de abstract
Contra firii din noi promulgând un decret:

Să nu fim chiar atât de ciudaţi când iubim
Rod să dăm mai discret, cu măsura din ei
Însă noi odrăslim chiar de-ar fi să pierim
Și să scriem apoi pe-ale morții alei

Nu contează nimic, nu ne ține în loc
Constituția lor prost croită-n hârtii
Să le fim în mănunchiul de chei un breloc
Nu putem, nu putem, eu îți spun ca să știi

Şi vine o zi, vine un har
Vine un zid ca un hoinar
Și-mi dă în dar, îmi dă în dar
Al veșniciei abecedar.

ana&vera

exagerări mistice

şi iar trece vara confuză și gravă
prin gândul la cine la cum și la când
îmi este delirul mulțimii otravă
plec iar să aud toporaşii crescând

tăcerea-i coruptă de vorbe și ropot
o grindină-mi rupe garoafa din mâini
dar bate în curtea bisericii-un clopot
străinii devin parcă și mai străini

flecarii își văd mai departe de treburi
asudă-n strânsoarea ispitelor seci
și vor dovediri pentru frunze și scorburi
și vor să își cumpere locuri de veci

mă plec aşezând aceste primejdii
sub tălpile arse de-atâta parcurs
și-mi pare că inima poartă odăjdii
slujind în iubirile fără recurs

MÍSTIC, -Ă, mistici, -ce, adj. Irațional sau inexplicabil pe cale raționa