mirror, mirror on the wall

am ridicat cu entuziasm
niște ziduri
după bunul obicei al emoțiilor
de a ne despărți
mai degrabă decât de-a ne apropia,
apoi

ne-am speriat
de ceea ce am fi putut găsi
zburând către capăt

rostul înălţării s-a ascuns
în coaja de nucă
spartă în mii de colțuri
sub genunchii noștri
căci,
fără să înțelegem cele ce înving
rânduiala pământului

am umblat în întuneric
și-am căutat
și-am întrebat
și-am zgâriat la rădăcina zidului
până când

am căzut supuşi sub puterea
simplității
și ne-am primit cu bucurie,
ca pe cea mai înaltă răsplată,
durerea.

Ana

O poezie scrisă de prietena mea, Camelia Vasiliu.
Mulţumesc…!
_________________________________________________

Ană, dragă Ană,
Nimbul se destramă,
Zidul dintre noi,
Se risipă-n ploi,
Şi te văd în zare
Venind pe cărare;
Supărari o mie,
Ţi-am durut noi ţie,
Dar ţi-am pus pe cale
Multe lăcrămioare,
Dorul să-ţi aline
Ca să-ţi fie bine.

Prietenă dragă,
Te aştept demult
Cu chip surâzând
A bună vestire,
Drag şi miluire.
Ai voinţa stâncă,
Privirea adâncă,
Iar al tău păr salcie
Cade-n apa lucie
Malurile-i mângâie.
Cuvântu-ţi, e hrană vie;
Haina ta, e pământie,
Dar o dai uşor deoparte
Cu visele cele moarte,
Scrii un epitaf de carte
Pe trăirile deşarte…

Şi încetul, Ană,
Iubirea liană,
Pios te-mpresoară,
Sfinţii te-nconjoară;
Vii acum, smerită,
De drum obosită
Şi îţi prinzi năframă
Când te-aşezi în strană;
Blând, cu biruinţă
Peste suferinţă,
Fără de cuvinte
Pacea te cuprinde,
În suflet de mamă,
Cu chip de icoană,
Ană, dragă Ană…

Prietenei mele, de la Cami (13.08.2015)

te iert

uneori îmi era chiar simpatică
această stăpânitoare şi zbuciumată 
fiinţă,
locuia în spatele măștii ei
atent decorată
în culorile bucuriei

mă privea acuzator prin crăpătura ușii
observând fiecare neregulă
a lumii mele
pesemne că-i păream intolerabil de
aproape de vindecare
şi nu ar fi vrut să-mi audă
atât de tare
cântând, inima

cuvintele ei făceau zgomot şi
pe măsură ce gândurile i se adânceau
pe chip
ca pe o placă de gramofon –
tot mai mult se auzea muzica exaltată
şi aparent glorioasă a firii ei

i-am spus bine ai venit,
interesantă creatură, văd că eşti
destul de tristă şi
cel mai probabil că ai un rol
în viaţa mea
de vreme ce ai apărut
fără să te chem

ia loc în casă, unde vrei
fă-te comodă
joacă-te
exprimă-te
eliberează-te
împroașcă totul cu venin
fă tot ce dorești

dar ai grijă
o, dragă şi istovită prietenă,
păstrează-ţi un strop de vlagă

când ochii ți se vor deschide
în oglindă,
să poţi lăcrima uimită
de tine însăţi
spre a primi şi de sus iertarea
pe care eu
cu dragă inimă
ţi-o dau azi