în ritm cardiac (aproape psalm)

o clipă doar am întors privirea de la Tine
și am căzut
am căzut
din bucuria unui fel de har
deodată mă făcusem casă pustie
și pom neroditor
deodată eram la îndemâna celor care
așteptau să mă surpe
spre a-și ridica ei înșiși casă durabilă
pe ruinele oaselor mele
neînconjurată de Tine am fugit, am fugit
am șoptit gândului
degeaba sunt lanțurile tale
degeaba este robia
nu mă vei dezmierda tu
ce frumos ai zâmbit atunci
ce înspăimântător de frumos Te-ai arătat
neliniștilor mele încât
fără efort m-am ridicat din boala simțurilor
fără patimă
am pus din nou început nădejdii
și Ție
Cel aflat în miezul tuturor
împreună – glăsuitoarelor mele
cugetări.

IMG_1708

 

 

timpul vieții

era ciudat cum spațiul dintre noi
descreștea tot mai mult odată cu timpul
cum tu rămâneai în toți și în toate
iar eu mă aplecam la pământ
când priveai lumea din mine însămi
un ochi zâmbea, un ochi plângea
ambele de dorul simplității
plecasem atunci în munți
să aflu cum ar fi să iau totul de la început
ah totul de la început
îți amintești? tu nu te mirai niciodată
de greșelile mele precum nici de virtuți
totul era scris într-un fel de prefață
numai eu credeam că respirațiile mele
contează mai mult de o clipă
dar nu.

Ana_17-03-2016-G

aA (anotimpul Absenței)

în lipsa ta era și rău și bine
te respiram fără a te împărți
cu nimeni văzut sau nevăzut, mă jucam
imaginându-mi-te
dezbrăcat de culori, ca o iarnă
modelându-te precum un copil pământul
cu mâini de soare
bucurându-mă
în impresia de uitare
ca într-o perenă libertate a simțurilor
fiorul reîntoarcerii tale
nu mă găsea decât printre rândurile
unor cărți bine ascunse privirilor

așteptam să plouă, să ningă, să treacă
anotimpurile, viețile, plânsurile
și să te văd din nou
ca atunci, în cer
înainte să mă fi născut

aA (2)