sângerare

durerea
nu este decât o stare
de tipul clipei, inepuizabil
Acum – înlăuntrul căruia lumea
nu ne mai vede a fi
chiar atât de
frumoși

pe sub măști
rănile mustesc a sânge
prin găurile decupate în
carton, Dumnezeu Însuși
își privește plutonul
de execuție

hai
hai
aveți curaj
veniți mai aproape
nici n-aș putea exista
nici nu m-aș putea întrupa
dacă nu aș fi – dincolo de
neobosita coborâre
în voi –

perforat de părerile
lăcomiile și
fierberile voastre
atât, atât de
legitime

img_1496

aproape Octombrie

muzele căzuseră în iarbă
fluturi dispăruseră în cărți
ce natură, ce natură oarbă
te ruga, te obliga s-o ierți

eu și tu… ne-nchipuiam aiurea
că ni se cuvine să fim triști
nu vedeai că ruginea pădurea
nu vedeam că totuși nu exiști

ca un fulger nemurirea noastră
luminase două gânduri, trei
iar acum urca în munți sihastră
necontând de vrei sau nu mai vrei

voci ciudate îmi șopteau, copilă!
a iubi nu e doar un poem
nu deținem decât ce, cu milă
renunțăm să strângem, să avem

muzele căzuseră în iarbă
fluturi dispăruseră în cărți
ce natură, ce natură oarbă
te ruga, te obliga s-o ierți…

14344066_1101127816643191_6590112868549625443_n

fotografie ”efect de trecere” by Dana Toma, artist iconar.

smerenie

mi-am încheiat socotelile
în șoapta rugăciunii, ca pe nasturii
unei haine vechi în vremea frigului
până când
căldura mi s-a insinuat în oase și
am putut să-ți iert greșeala
am putut să-mi iert neiertarea și
am putut
să mă reduc la ceva mult mai mic
decât tine

acolo sub cioburile de noroi dintre
șenilele bocancilor

am aflat lumina stelelor pe care
într-o bună zi, ți-o voi dărui
și ție.

10397298_289402254593382_9135476926326624843_o

sentiment

chipul și
firea ta de copil fraged
respirau cu sfială la capătul trupului
ca niște păsări la capătul de sus
al stejarului

iubirea nu mai era o mângâiere
ci doar o frântură din lumina ruginită
a toamnei, în ochii tăi pământul
își reflecta, blajin
culorile

am strâns pleoapele cu putere
aș fi vrut să-ți dau naștere
aș fi vrut să-ți fiu
pânza nudurilor secrete

aș fi vrut

să-ți așez în sânge moartea
frunzelor și
neînțeleasa adâncime a lucrurilor
netrăite
încă

ana_sunbeams_2

icos

prietenei mele, Dana Toma

bucură-te
om apărut în trupul lumii
cum se bucură valul în trupul oceanului
când se risipește spuma văzutelor
întrupări
căci numai aflându-ne a fi deasupra
vremelniciei
putem înfrunta pagubele
aducerilor aminte

bucură-te
rană din pieptul meu pe care
nu aș împărți-o cu nimeni
căci prin tine se va dobândi dragostea și
eliberarea de iluzii

bucură-te
gol rămas în locul părinților și
fraților noștri care
te umpli cu întristări și metanii
căci urgia dorului se face, în chip minunat,
corabie de mântuire

bucură-te
apă sărată a fântânilor săpate în noi înșine
căci din tine, adesea amăgiți de stricăciunile
strădaniei,
ne alinăm setea de adevăruri
de iertare
și de viață

Amin.

12694868_948419825247325_3052335490087019963_o

art by Dana Toma – DMT Icons Art

toamnă

prin frunze începuse să adie vântul
mai tare decât de obicei
știam că venise toamna, știam că trebuie
să am răbdare cu mine însămi, tăcerea
devenise drumul cel mai scurt dintre
trupurile noastre

echilibrul nu mai reușea să egaleze
basmul, natura intrase în travaliul
emoțiilor

ceasurile băteau nestingherite
toate în jurul meu cădeau sau creșteau
cu sârguință și încăpățânare,
în timp ce toate în mine își căutau
absurd
nemișcarea.

ana_dhdh_window_final

 

oglinda tăcerii, tăcerea oglinzii, totuna

ești prea fragilă pentru lumea asta
îmi spunea mama
care era
prea fragilă pentru lumea asta
ți-au crescut țepi în jurul inimii
spunea ea
cu inima însângerată de țepi
și iată de ce
oamenii fug obosiți și speriați
de neputințele tale
mai zicea
în timp ce toți o părăsiseră
din pricina firii ei
prea de neînțeles

am încercat să sparg
oglinda dintre noi
dar tăieturile m-au usturat și
m-au înviat din cioburi

am rămas cu tine, mamă
singura care m-a ținut cu adevărat
înăuntru, ca un Hristos milostiv
ce poartă în ochi
lacrimile noastre de durere
și nesomn.

silentium