iubire din interiorul zidului

nu era niciodată a mea pe de-a-ntregul
bucuria, precum nici suferința, încercam
să-L imit pe Dumnezeu modelându-te, suflând
asupra ta șuvoaie de iubire însă tot eram
prea mândră, prea vizibilă, prea
oarbă

nu reușeam să suprim nici gândul
nici vidul înșelător al certitudinii
nu alungam niciodată prezența imaginară
a bucuriilor viitoare
precum nici a memoriei
mă defineam
prin existența celorlalte ființe și poate tocmai
de aceea eram prea mândră, prea vizibilă,
prea oarbă

vedeam în tine pe Cel ce ne-a creat
fără ajutorul nostru
întindeam mâinile ca și cum aș fi vrut
ostenind, să curăț infernul de dulceața lui
mai amară ca moartea, cu siguranță
de aceea

Tu nu-mi păreai niciodată
prea mândru
prea vizibil sau
prea orb.

dscn9561